Ziua 68 din a doua etapă – Grecia “povestea mandarinelor dulci”

Ziua 68 din a doua etapă

O zi superbă, călduroasă. Mă trezesc mai de dimineaţă deşi încă simt oboseala kilometrilor de ieri. Uf făcusem ceva kilometri de kilometri. Seara am încercat să schimb traseul să mai vad şi alte locuri însă când am văzut cât urc şi iarăşi urc, m-am reîntors pe drumul pe care venisem spre Atena. Ei asta e, într-un fel mă şi grăbeam să ajung cât mai repede în Patra şi să iau feribotul către Italia.

Peisaje spectaculoase, briza marii îmi răcorea faţa şi… înghiţeam kilometri dulci cu razele călduţe de soare.

Seara ostenit după atâta alergătură, eram frânt şi mă opresc într-o livadă de măslini, unde plănuiesc să-mi fac tabăra, era prea aproape de şosea însă nu mi-a păsat de zgomotul maşinilor care treceau. O cină luată înainte să desfac cortul că eram rupt de foame, nici măcar nu am preparat mâncare gătită ci am mâncat hrană rece… ce am găsit prin genţi după care tocmai mă pregăteam să instalez cortul dar a trecut o maşină de mai multe ori pe acolo şi cineva din ea a tras cu o petardă spre mine. Probabil să mă sperie sau nu ştiu poate că nu-i convenea că stau acolo. În fine nu mi-a plăcut gestul însă acesta a fost semnalul ca să plec de acolo… ok mi-am zis hai că plec să nu mă vedeţi pe aici şi găsesc eu mai încolo un alt loc dar de data asta mai camuflat.

Toată ziua mi-a fost poftă de mandarine, ca niciodată… aş fi putut cumpăra că nu erau scumpe dar eu vroiam din livadă. Ştiam că-s cele mai dulci. De găsit însă am gasit eu în cursul zilei mandarine dar n-am îndrăznit să iau că livezile erau îngărduite şi am tot amânat zicând, las’ că găsesc eu în altă parte o livadă fără gard unde sa pot lua cateva mandarine… dar nu am găsit toată ziulica.

Deci plec din locul unde credeam că o sa campez şi fac încă câţiva kilometri buni în căutare de alt loc şi… văd o livadă fără gard. Nici nu am realizat prima dată ce livada era, oricum de citrice, am văzut câţiva pomi de lămâie, portocale însă eu eram atent la găsirea unui loc cât mai ferit şi neted, aşa că intrat repede cu bicicleta cu tot în livada şi m-am băgat un pic mai adânc să nu fiu văzut de pe şosea.

Desfac bagajele, pun cortul mă instalez şi după ce am mai luat o gustare cu un ceai, ies un pic pe afară să văd locul, să inspectez zona.

Wau! la numai doi paşi de locul unde mă instalasem mai mulţi pomi plini cu… mandarine… eheee… ia uite unde am nimerit eu… am făcut bine că am plecat de acolo. De fapt semnalul celui care trăsese spre mine cu petarda era cel bun… numai că nu-mi spunea… “du-te mai incolo şi ai să găsesti mandarinele pe care le-ai dorit azi. Ce mai stai aici nu vezi că aici sunt măslini?”

M-am amuzat de această frumoasă “coincidenţă” şi parcă la comandă am început să înfulec direct de la sursă  CELE MAI DULCI MANDARILE pe care le-am mâncat vreodată!

Îmi iau şi provizii la mine în cort, că noaptea e lungă şi vreau să profit de ocazie, asa am şi facut… dar vorba aia “cât poţi să mănânci?” Am adormit cu mandarinele lângă mine ca nu cumva să le fure cineva. Ţineam la ele iar când mă trezeam mai înfulecam câte una.

Şi uite aşa dragii mei am mâncat cele mai dulci mandarine de când mă ştiu şi asta datorită unei întâmplări pe care o interpretam pe moment ca fiind nasoală, rea, duşmănoasă.

De aici am învăţat că nu tot ce ni se pare rău la prima vedere poate fi aşa. Uneori doar o interpretăm fără să avem răbdarea ca să şi aflăm, să vedem ce anume urmează… poate că uneori o mică întâmplare care nu ne convine ne poate schimba direcţia… sensul drumului sau de ce nu al vieţii. Universul ne tot arată semne, noi ar fi bine dacă am fi mai treji fără să judecam repede raportându-ne la ce spune mintea

O zi dulce şi cu kilometri plăcuţi – 157km!

Share
This entry was posted in Descoperă-te în necunoscut II, Jurnal and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments links could be nofollow free.