Ziua 60 din a doua etapă (Italia-Grecia şi retur)

Ziua 60 din a doua etapă (Italia-Grecia şi retur)

Luni 19 decembrie 2011

Am scos capul afară din “bârlog” şi… waw! soare, însă tot frig e!
Pregătesc un mic dejun copios din conservă de peşte, pateu de ficat, zacuscă, ceapă multă şi ceai.

Iata cum începe o zi de luni:
Conservă de peşte, zacuscă, ceai, soare şi drum întins cu muzică în ritm dinamic (asta ca să mă încălzesc). Un grup de ciclişti trec pe lângă mine strigând “Ale! Ale! Ale!”

Mai încolo dintr-o maşina cineva mă srigă:
– De unde eşti din România? Noi suntem din P. Neamţ. Drumuri bune să ai.
– Mulţumesc – le-am răspuns.

Intru într-un supermarket Lidl să cumpăr câte ceva d-ale gurii. La ieşire mi se face milă de un tânăr de culoare care cerşea la uşa, i-am oferit câteva batoane, o ciocolată, un suc şi vreo 3 euro. Zâmbeşte şi asta imi place că zâmbetul lui cu toate că era o zi de luni, era sincer şi emana naturaleţea omului mulţumit! Îmi mulţumeste umil, foarte respectos şi începem o mică conversaţie de… amiciţie!
Prânzesc hrana rece şi profit de razele călduţe ale soarelui întinzând din cele umede (foaia de cort, cortul, câteva haine) şi… stau.

Ah… ce bine e să stai la soare… e minunat – îmi zic.
– Mulţumesc soare drag pentru razele tale căldute, mulţumesc că am ocazia să mă reîncarc de la ele! Contemplu acest moment plăcut trăind prezentul liniştit acompaniat fiind de o muzică de relaxare şi dau frâu liber fiinţei din mine să stige.

AICI, ACUM E BINE!

Spre oraşul Insernia situat între Roma şi Bari un ciclist (Franco) îmi dă informaţii cum să găsesc un magazin de biciclete unde să-mi schimb cauciucurile. Cum intrăm în oras pe un deal foarte abrupt un tânăr din Craiova (Ionuţ) mă opreşte şi mă asaltează împreună cu soţia sa Claudia cu întrebări. După încă 15 km pedalaţi eram la ei în casă, oaspete. Nu am putut să refuz invitaţia lor. Am fost răsfăţat cum se cuvine, omenit de români care au simţit româneşte indiferent de locul unde se află!

O zi de luni cu noroc şi soare iar bucuria că întâlnesc oameni de omenie mi-a fost confirmată din nou. După o seară cu poveşti, cină copioasă şi ceva şpriţ ne-am dus la culcare urmând a doua zi împreună cu Ionuţ să mergem cu maşina în oraş ca să căutăm magazinul recomandat de Franco, unde cunoscându-l pe Georgeo proprietarul magazinului care deja ştia de mine (din spusele lui Franco) am schimbat cauciucurile făcute cadou de Georgeo.

Share
This entry was posted in Descoperă-te în necunoscut II, Jurnal and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments links could be nofollow free.