Poezii

O altă pasiune de-a mea este poezia.

Vă rog ca dacă preluaţi din versurile scrise aici să precizaţi sursa.

Iată câteva din poeziile scrise de mine:

Am învățat

(Poezia etapei Italia-Franța din cea de-a doua expediție “Descoperă-te în necunoscut”)

Am învățat să cresc când alții mă coboară
Și să descopăr lumea altfel cum o știam odinioară.
Am tot văzut și auzit destule, prin cărți
Și prin ecrane colorate…
M-am dus puțin mai mult în a simți
Lăsând în urmă fuga după toate!

M-am dus ca să ascult cum iarba crește
Și simfonia valurilor de pe mal
Și șoapta celui ce spunea pășește
În drumul tău să fii ca un șacal!

Am învățat să ascult din valuri și din frunza care cade!
Am învățat ca să dau “formă” lucrurilor simple pe care calcă atâta lume!
Am învățat să FIU… în loc să am de toate
Am învățat râzând să strig
Un singur țel mai am să merg doar mai departe.

Nu fug de lume dacă vi se pare
Doar visul îmi urmez către a “a fi”
Din rădăcini mai tai chiar dacă doare
E altfel când trăiești și nu doar știi!

Am învățat să am răbdare, atunci când toata lumea fuge
Din jocurile minții ca să ies ușor acuma știu
Să văd momentul ce apare și cum se duce
Am învățat și în furtuna ca să FIU!

Hoinarul

Îmbrăţişez tot ce-mi oferă viaţa… de călător
Hoinar sunt pentru a afla de stările ce dor.
Sunt zile în care mă întreb, dar nu găsesc răspuns
Decât în drumuri multe spre soare, nu spre un apus.

Ele îmi spun tot timpul umplându-mi inima
Cu bucuria vieţii şoptindu-mi “nu mai sta”!
Ooo… dar întâlnesc apusuri în mulţi pe unde mă opresc
Le văd scânteia lipsă şi somnu-n care… vieţuiesc.

Eu hoinarul căruia îi pasă… încerc să mă apropii
Deseori cu iubire
Un semn le las sau o poveste, speranţă spre trezire.
De obicei nu-s înţeles, aşa-i omul din fire
Dar ştiu că va încolţi sămânţa sădită fiind prin mine!

Atunci eu… poate n-am să fiu
Un altul sigur va umbla
Hoinar către soare
Trăind mereu cu a sa stea!

Hoinar ca mine şi ca el
Au fost şi vor mai fi
Nimic nu este nou sub soare
E bine ca să ştii!

Hoinarul ăsta are un nume
Şi chiar şi un concept
Ce poartă stema ca renume
Cusută fiind pe… piept!

Rezonante in Apusenii Verzi

Un loc in care daca vii,
Descoperii ce-i ascuns in tine
Putem deci sa fim si copii
Pastrandu-ne starea de bine
Cu totii cautam un loc
Sau chiar o’mprejurare
Fugim de noi adeseori
Fara s’avem rabdare
Esti calator in cautare
Pin carti si labirinturi?
Vino aici si simte locul
Ecoul din adancuri…
De cauti un raspuns anume
Si nu-l gasesti doar prin citiri
Vino aici si tu gasi-vei
Raspunsuri simple prin simtiri
Ca’n locu’acesta plin de viata
Desi poate putin uitat
Tu poti gasi aici, prefata
In tot ce altfel ai cautat.
De vei urca seara pe deal
Contempland si un apus
Apoi simtind cum orice stare
Incet, incet s-a dus…
Simtind profund vocea naturii
Ce te ajuta cum sa..”fii”
Iar dansul cel sublim al vietii
Chemandu-te sa vii!
Suntem aici pentru ceva
Nu pentru “a avea”
Venind aicea din iubire
Pentru’a armoniza
Prea multe rele s-au facut
În lumea asta mare
Aici e un pas,..un inceput
Catre armonizare
De vei citi acest mesaj
Tu omule umbrit,
Lasa doar inima sa-ti spuna,
Nu fi dezamagit.
Nu-ti folosi doar mintea, care
Atati ani te-a dus,
Prin labirintele vietii
Sau poate spre apus..
Traiste clipa şi prezentul
Simtind cu inima,
Lasand ca soarele din tine
Sa te poarte spre-a ta stea!

de Anton Duma

Contemplare

E muzica ce incanta sufletul
iar mintea se goleste
e apa care ne vorbeste
stergi-nd din inima si dorul.

sint drumuri pe care le fac
sa tai din radacini as vrea
ma opresc putin ascult si ..tac
ma indrept usor spre ..steaua mea.

In linistea padurii
doar simfonia apei o ascult
asa vorbesc strabunii
ecoul de demult.

,,Acasa ,, …oriunde.

Dupa atatea zile
de padalat cu spor
ma opresc ca-s obosit
de o pauza mi-e dor.

Sa stau intins in cort
care acum mi-e casa
mi-e pofta si de un tort
si o masa copioasa.

Se aduna oboseala
din kilometri multi
prea mare-i osteneala
asta-i pentru adulti.

Usor nu e si recunosc
la toti nu recomand
doar pentru cei care cunosc
ce-i viata de ..nomand.

Uitati-va la poza asta
cam asta-mi e averea
plecat is pentru a afla
de unde e durerea.

Nu am nici conturi si nici sume
nu am cu ce sa ma falesc
aici is obosit in poza
dar deseori ..zambesc.

Ma bucur de orice zi din viata
si de orice moment
de ploaia care-mi spala fata
nu vreau sa fiu absent.
(Versuri Anton Duma).

Mai multe poezii in albumul de ,,Poze..poezii,,pe pagina mea de facebook.

https://www.facebook.com/anton.duma.7/media_set?set=a.1515769428328.62635.1657243981&type=3

Share

Comments are closed.