File de jurnal. Ziua 26, Ungaria

Ziua 26 – vineri 12 August 2011

Sunt in Budapesta la magazinul unui prieten consatean Eugen Jitaru care de multi ani e aici in Ungaria. Povestim de toate ca avem ce dupa care sun o prietena din apropiere de Budapesta… pe Katalin Birö despre arta ei culinara am mai vorbit e o femeie minunata care face minuni din fructe si seminte uscate. Imi raspunde ca nu e acasa ci la un festival si-mi zice sa vin acolo deoarece acolo imi e locul… hmmm consult harta cu Eugen si hop in sa. Aveam de tras 70 de km si era dupa amiaza nu stiam daca voi ajunge in aceea seara dar incerc.
Int-un ritm destul de turbat sa zic asa am mers cam 30-40 km dupa care s-au cam inmuiat balamalele dar stiam ca oricum voi ajunge si am ajuns pe intuneric. Acuma cauta cortul cu standul ei in sutele de standuri. Peste numai 15 min am gasit standul lui Kata.

– Surprizaaaa – strig tare ca sa ma auda.
– Toni ai sosit? Uitati-va striga Kata la lume. Uitati-va a venit cu bicicleta din Romania. E un roman erou! Are film si pe Discovery si sunt mandra ca e prietenul meu.
Bineinteles ca au urmat lantul nesfarsit de intrebari care nu se mai terminau doar daca intrerupeam eu cumva.
– Imi cer scuze oameni buni dar am o sete… ma duc sa caut o halba de bere pe aici si revenim la povesti. Asa si a fost… la povesti cu Anton Duma aproape toata noaptea.
Lume multa la acest festival… o lume care mananca tot timpul… uff ce bunataturi pe aici.

A doua zi m-am bagat la lucru sa ajut la standul lui Kata ca lumnea se imbulzea la bunataturile dulci si la “dödöle” – o mancare ungureasca din cartofi, faina, ceapa, jumeri, varza acra, smantana. Dupa cateva explicatii despre cum se prepara am ajuns ca un maestru pe acolo la tabla de framantat aluatul… venea lumea si ma intreba despre cum se face de parca eram eu maestrul… ha ha. Pe un colt de bicicleta steguletul romanesc a fost si la un festival din Ungaria unde cind plecam un tanar cu o expresie destul de nationalista m-a intrebat.
– Ce faci aici faci reclama Romaniei?
Dupa ce i-am explicat in ungureste despre intentiile mele si ca aici am fost invitat si de cine s-a mai calmat dar nu inainte sa se uite cu coada ochiului si cu o anumita razvratire la steguletul care se afla pe caruciorul meu de dupa bicicleta.
Dupa ce am plecat de la festival rasplatit fiind de buna mea prietena Katalin pentru munca depusa cu 40 de euro si 4 kg din prajutura ei renumita format din 24 de fructe uscate si 11 seminte uscate… fara zahar, fara coloranti am plecat la drum insa… necaz mare la bicicleta.

Roata pe care abia o schimbasem cat timp am fost in Romania la Apusenii Verzi ma lasa offf.. Trebuia sa o repar sa caut un atelier ceva unde sa o pun la punct, am gasit a doua zi s-a rezolvat totul cu 50 de euro cu cauciucuri noi cu tot. Deci banii pe care-i oferise Kata ca am ajutat-o s-au dus pe roata… ei… asta e.

Momentan ma aflu la un prieten din copilarie la o parochie catolica unde Vicentiu este paroh.

Share
This entry was posted in Descoperă-te în necunoscut II, Jurnal and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments links could be nofollow free.