File de jurnal – Italia

Sunt aproape de Monfalcone, iar Ruda satucul unde locuiesc prietenii pe care i-am mai vizitat de doua ori o familie de italieni fam. De Corti se afla aproape… cam la 25 de km.

Reusesc sa-mi cumpar o cartela cu numar si sa dau de veste surorilor, fratilor si prietenilor ca am intrat in Italia.

Peste putin timp ma aflu la familia De Corti alaturi de Giuliano, Stefania si Laura cu care povestim din peripetiile din calatorii. Emilio Rigati un alt prieten cicloturist, scriitor, profesor  m-a sunat din Croatia si si-a cerut scuze ca nu poate sa ajunga sa ne vedem insa am fost amandoi bucurosi ca ne auzim. De la primul popas in Italia au urmat altele cum ar fi: la o alta familie de consateni, prieteni, la verisori, la un prieten consatean care pe care inca nu l-am vazut doar virtual… iar acum la sora mea Cecilia prin regiunea Milano.

E placut sa-ti revezi prietenii dupa multe calatorii, e minunat aceasta imbratisare cu ei iar paharul de racoritoare cat si bucatele oferite cu mare drag sint savurate cu placere de calatorul de mine.
Una dintre placerile si bogatiile interioare este aceasta… momentul revederii cu cei dragi. Sint emotii care te umplu de bucuria de viata si te motiveaza mult ca sa revii la forma, la tonusul de bine chiar daca esti obosit sau ars de soare de pe drum.

Confortul patului moale alcerceafurilor cu miros parfumat, baia cu apa calda iarasi sunt placeri de care nu poti fi absent, ca calator le savurezi si le traiesti altfel deoarece nu tot timpul ai parte de asa ceva.
Celor care te gazduiesc sunt bucurosi ca-ti pot fi de folos si curiosi deasemeni de povestile tale ca calator… pentru ca ei in lumea lor nu aud asa peripetii in fiecare zi si nu de la cunoscuti.

Prima “pata neagra” care m-a atins de cind am intrat e una care cam doare.
Intalnesti romani care se ascund ca-s romani, carora parca le este rusine sa recunoasca ca-s romani, plini de ei, copieaza repede gesticulatiile in primul rind al italienilor cat si obiceiurile lor …hmmm. Ma fratilor ati uitat de unde a-ti plecat asa de repede??? Ma intreb cum ar fi daca sa zicem de maine in … Turcia sau in Mongolia s-ar trai “mai bine” sau dupa cum zice romanul s-ar castiga mai bine??? buluc acolo nu? Asa se adapteaza unii. Uita, de unde vin. Gata nu mai comentez… Eu calatorul cu bicicleta continui si nu imi e rusine sa port steguletul tarii de unde provin… chiar ma mandresc cu asta ca o pot face.

Aici in Italia vad cam multe “pete negre” despre care o sa mai scriu cum ar fi… mancarea – care nu are nici un gust. haha.

Cu tristete vad cum un popor care s-a axat pe principiul “sa ne facem viata mai usoara” adica mai COMODA (ceea ce-i reprezinta pe italieni) s-au indepartat de sursa, strctura de OM de-abia mai palpaie in multi si la naiba ca asta se simte, se vede, si e trist. Pentru cei cu care povestesc pe aici e imposibil sa faca asa ceva nici nu-si pot inchipui cum e sa dormi in cort dar le spun… unde e viata din voi??? poezia… mersul descult in iarba… imbratisarea copacului preferat… aspectul de copil… toate astea unde ti-s ?? omule captat de oglinzi de baloane de sapun.

Ei toate aceste aspecte cind le vezi, le simti te opresti si cugeti un pic.
Ce rost are sa vezi atatea locuri
cind o imbratisare nu primesti
aici, acum imi vin atatea doruri
de parca-i interzis ca sa iubesti

Vad oameni care-s prinsi intr-un program
lipsiti de viata iar bucurii… de nici un gram
continua creând mii de placeri
uita de clipa asta le este viata nu ai ce sa le ceri.

Alearga intruna uitand de acest moment
se cauta in toate traiesc parca absent.

Aceste cugetari le-am scris dintr-un loc superb dar erau asa de multi nemti turisti care erau in vacante programate si viata tot asa cu telecomanda incat locul acela mi s-a umbrit parca. Ehee atunci mi-a venit dorul de plaiurile mioritice ale Romaniei.. imi era dor de babuta care imi aducea sticla de lapte fara sa i-o cer intr-un satuc de munte… imi era dor de badea Gheorghe care cosind, sau fluierand emena o liniste si naturalete pura. Uite in aceste momente iti dai seama ce frumoasa tara avem… bine a zis cine a zis ca “muntii nostrii aur poarta  noi cersim din poarte.n poarta.”

Dar sa va povestesc si lucruri placute.
Oprestre o masina si m-i se face semn sa opresc… un cuplu de tineri din Ramnicu Valcea ma intreaba:
– Salut! sa nu spui ca vii cu bicicleta din Romania?
– Buna. Stati sa-mi trag putin sufletul si va povestesc imediat… si le-am povestit toate calatoriile mele de unde vin unde vreau sa ajung etc.
– Uau sintem impresionati sa cunoastem intra-adevar un roman care face si altceva
Prietena sau sotia al acelui tanar care m-a oprit spune:
– Doamne nu-mi vine sa cred… imi vine sa plang… ne-ai umplut sufletele cu bucurie cu povestea ta  ce mai sintem mandri ca te-am intalnit si ca mai sint si altfel de romani.

Share
This entry was posted in Descoperă-te în necunoscut II, Jurnal and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to File de jurnal – Italia

  1. Chelstone says:

    ai dreptate, pentru bani unii isi amaneteaza trecutul, prezentul si viitorul. Ce rost are sa-ti faci credit la banca sa-ti iei casa si sa te inrobesti o viata intreaga?! Iar la final de fericire c-ai scapat de credit iti dai si ultima suflare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments links could be nofollow free.