Etapa-7-Anglia-Scoția-Irlanda-Anglia din expediția cicloturistică “Descoperă-te în necunoscut 2”

  Etapa a 7-ea – Anglia – Scotia – Irlanda – Anglia din expeditia cicloturistica “DESCOPERA-TE IN NECUNOSCUT”

REZUMAT DE JURNAL.

Duminica 16 septembrie 2012 ma pornesc intr-o alta etapa din Londra dupa doua luni de sedere, timp in care m-am reorganizat, am pus bicicleta la punct prin schimbarea unor piese (cauciucuri, lant, schimbator de pinioane, saboti de frana) si am muncit ca sa ma-mi pot acoperii cheltuielile.

Primul popas l-am facut la prietenii mei romani din Leiston care locuiesc in Anglia in partea de est. Dupa o pauza in care le-am povestit de calatoriile mele m-am suit in sa urmandu-mi traseul propus. Voiam sa mai vad inca o data Scotia, tara unde mai fusesem dar de data asta urcam mult mai sus de locul unde fusesem in urma cu doi ani, adica de la Edinburg in sus spre nordul Scotiei pana in Invernes.

Ploile nu m-au ocolit inca din primele zile de mers… intr-un loc am fost nevoit sa stau o zi la cort ca ploua tare torential. In acest repaus am facut si un filmulet unde am prezentat locul “casa” (cortul) si activitatile cind stau in repaus la cort.

Intru in Scotia tot in acelasi punct de frontiera de data asta am filmat intrarea prezentand si prin material video trecerea dintr-o tara in alta. Acolo la borna un artist care cinta la cimpoi ne-a incantat pe totii care treceam in Scotia cu muzica traditionala cintata de el pe frontiera… a fost un eveniment marcant si pentru mine datorita faptului ca am putut filma aceasta frumoasa primire.

Scotia – o tara mereu verde care m-a incantat cu peisajele frumoase cu traditiile scotienilor, gastronomia lor si mi-a oferit multe pedale dulci cunoscand si oameni care m-au impins, incurajat si au fost alaturi de mine. Multumesc tuturor celor care pe toata durata pedalata in Scotia  au fost alaturi de mine si m-au sustinut. Am cunoscut oameni carora le-am povestit de hoinareala mea si au fost bucurosi sa ma intalneasca, le-am marturisit ca au o tara foarte frumoasa si ca ma simt norocos ca pot pedala prin tinuturile lor.
Daca ar fi sa fac un clasament de cele mai frumoase tari tranzitate pana acum de mine (ele fiind 26 la numar), Scotia s-ar situa pe podium. Am fost atras de acesta tara inca de cind am fost pentru prima oara imagini care mi-au ramas intiparite in minte, locuri unde as fi dorit sa raman macar o zi o noapte.

Un asemenea loc mi s-a asternut in fata ochilor intr-o seara cind cautam loc pentru cort. Nu stiam de ce nu-mi conveneau locurile pe care le gaseam ca sa campez ceva imi spunea ca sa mai merg si dintr-o data apare un peisaj superb format din doua poduri, un rau si nelipsitul verde care contura o imagine de basm. In urma cu doi ani imi doream ca sa pot sta sa contemplez o asemenea imagine  iar acum fara sa stiu traseul decat de pe harta mi s-a conturat. Din aceea clipa am simtit ca o sa campez acolo. Un cuplu de scotieni carola le-am povestit coincidenta si i-am intrebat daca am voie sa campez langa rau au ramas impresinati si au deblocat prin contributia lor financiara de 20 de lire conceptul ca “scotienii sint zgarciti”!

In Edinburg am fost intampinat de romani printre care Marius Cuveica care s-a ocupat si suportat cazarea mea la o pensiune, urmand ca ziua urmatoare sa-mi fie ghid in vizitarea frumosului oras bineinteles fiindu-mi alaturi pana la iesirea din Edinburg unde ne-am strans mainile si a dat dovada de roman caruia ai pasa de calatori, impingandu-ma cu o contributie financiara.
Din Edinburg am urcat pana in Invernes… pe acest traseu muntos, urcusurile care m-au incercat si ploile cu vint mi-au confirmat ca merita efortul depus indiferent de obstacole. In Invernes am poposit la o familie de romani despre care nu vreau sa vorbesc, pana in ultima zi cind am plecat de la ei a fost totul super insa in ultima zi am fost improscat cu noroi asa ca consider experienta ca un vis urat.

Coborarea din nord spre sud-vest am facut-o pe langa legendarul lac Loch Ness. Nu l-am vazut pe monstrul din lac dar am vazut peisaje care mi-au taiat respiratia. Contemplarea acelor peisaje si reincarcarea bateriilor de la soare au fost pe primul loc in acele zile. Atacurile energetice care survenisera din orgoliile acestor tineri din Invernes incepeau sa se cuibareasca in mine asa ca am fost nevoit sa le sterg acolo  fara nici un fel de razbunare… si bineinteles ca Universul mi-a trimis si semnul da zambet imediat… zambet pe care l-am gasit pe sosea materializat intr-un soricel de jucarie. Am inteles imediat mesajul desi ploua si norii se tot adunau atat in minte cat si pe cer… pastrez cu drag acceasta amintire, acest mesaj venit tocmai cind imi puneam intrebari despre starile interioare prin care trece omul uneori.

Din portul Stranraier ma imbarc pentru Irlanda de Nord (Belfast). Pretul de 40 de lire ma cam intristeaza dar imi amintesc ca am in buzunare soricelul zambaret gasit langa sosea in Scotia… si… zambesc! Petrec prima noapte in Irlanda pe o tarla de grau cu baloti uriasi pe toata suprafata tarlalei. Peste noapte vine si ploaia si cum aveam cortul pus cam in vale (ma feream de vint) ma temeam sa nu ma ia apa ca eram cam in groapa. A doua zi pe la orele 10 a  iesit soarele si am putut sa inpachetez cortul ud dar nu inainte ca sa-l si las putin la uscat.

Nordul Irlandei nu prea m-a incantat poate si datorita ploilor care o tineau lant si in fiecare zi. Ma saturasem sa fiu ud, nu-mi placea ca nu pot face poze nu vroiam sa se ude aparatul foto iar ca peisaje ce sa zic cam la fel ca in Anglia. Nu am vazut nimic mai divers care sa ma marcheze. Experienta in sine al calatoriei da aia imi placea si incercam sa ma pastrez cat mai conectat la asta.

De cum am intrat in partea de sud a Irlandei lucrurile au inceput sa se schimbe. Vazand afisele de schimb valutar mi-am dar seama ca intru in partea de sud stiam ca acolo am nevoie de euro asa ca am schimbat bani suficienti pe traseu. Nu exista granita insa se observa diferenta. Soselele care erau numerotate pana acum cu A in sudul Irlandei sint numerotate cu N.
Infrastructura pistelor de bicilete e foarte bine pusa la punct la fel si indicatoarele de pe sosele.
Ca sa fie toate asa cu schimbare am prins zile frumoase cu soare… asta mi-a placut mult ca ma cam saturasem ca-mi car lucruri ude cu mine.

Dublinul. Oras frumos zgomotos cu tot felul de petrecareti dar culorile vii al caselor dau un contur de sudici care iti ofera relaxul necesar pentru o tura de oras. Cum coboram inspre sud cum vremea era mai calda iar satele prin care treceam deveneau mai interesante. De mult timp nu ma claxonau soferii insa aici in sudul Irlandei am mai fost claxonat de cativa asa de salut… si bineinteles curiosii au fost destui ca sa a fle ce-i cu mine.

Dupa ce am iesit cu indrumarile unui taximetrist din republica Moldova din Dublin unde as fi ramas cu placere daca gaseam pe cineva sa ma gazduiasca pentru o noapte… singurul lucru ce-mi doream sa fac undeva un dus.
Mergeam asa pe intuneric in speranta ca voi gasi un loc cat mai confortabil de campare si dintr-o masina care a tras pe dreapta aud.

– Ca sa ma conving ca am vazut bine am oprit sa va intreb si sa nu-mi spuneti ca veniti din Romania?
– Ba da… mai mult de atat… si am inceput sa le povestesc unor tineri din Ardeal Nicu si Andra despre expeditia asta. Au ramas cu gurile cascate iar in cateva minute am fost in casa la ei unde dusul mult ravnit ma astepta . Bineinteles ca si ei m-au impins cu bunataturi oferite si cu o contributie financiara.
Ma indreptam inspre Rosslare si un roman imi deseneaza cum sa ajung la un atelier garaj al unui roman John Garage, in apropiere. Mi-a zis ca acolo mai vin romani si pot sta la o poveste cu o cafea in mana cu ei. Ok am zis hai sa merg.
N-am cuvinte de multumire acestor oameni cumsecade care au venit acolo la garaj sa-mi asculte povestea si cu o frumoasa contributie m-au impins urandu-mi drumuri bune si sanatate. Ei asa oameni tot sa intalnesti… eu am norocul ca-i intalnesc si asta ma ajuta foarte mult sa-mi pot continua ce am inceput.
Ei, acesti oameni simpli, muncitori sint sponsorii mei majoritatea romani acestia sint ingerii mei in calatoria asta multi trimisi ca sa ma impinga lor le multumesc mereu ai port in gind si inima pe fiecare dintre ei. Aici nu ma refer doar la romanii din sudul Irlandei ci la toti pe care i-am intalnit pana acum (si nu sint putini).

In aceasta etapa Dana si Dan din Leston au fost mereu aproape de mine m-au sunat de fiecare data au avut grija sa nu-mi lipseasca nimic cind le-am spus ca sacul meu de dormit e cam subtire pentu anotimpul asta nu au stat pe ganduri ca sa puna umarul impreuna cu Marius (vecinul lor) sa ma ajute.
Oameni ca ei care nu au uitat de unde au plecat si nici ca sa-ti ajuti semanul nu li s-a sters din educatie… iar zicala pe care o stim cu totii… “Cu ce mana dai cu aia primesti” in aceasta etapa ca niciodata mai vizibil s-a confirmat. Acest lucru o pot intari cei care sint atenti in a se privi in “oglinda” care de fapt este calatorul… Este cel care sustine o cauza nobila cel are are nevoie de o imbratisare o motivare pentru a zambi si multi altii pe langa care zilnic trecem.
Cel care acum citesti pe aici poate iti zice mintea “aha si vrei sa ma sensibilizezi ca sa-ti dau bani?” Iti raspund  Nu asta vreau aduna-i si fa-ti placerile, dorintele dupa ce te saturi poate imi arunci si mie din masina ta  un codru de paine… in momentul cind vei fi in stare sa o faci atunci viata ta va incepe sa se schimbe si sa-ti intelegi existenta ta altfel.
Despre ce ofer eu in schimb… nu eu o sa-ti spun ci cei care m-au intalnit au mult mai mult de spus despre mine despre mesajul meu si despre calatorul din mine.

Revenirea in Anglia din Irlanda tot cu feribotul din portul Rosslare spre vestul Angliei Pembroke. Am ajuns noaptea tarziu si n-am vrut ca sa merg asa in noapte prea mult mi-am zis primul loc cat de cat confortabil pe care-l gasesc ca sa pun cortul acolo ma opresc. Am campat aproape de oras intr-un mic parculet pe sub niste crengi stufosi… asa ca sa ma camuflez putin.
Vestul Angliei e diferit fata de toate regiunile… peisaje verzi, paduri, sosele bunicele satele cu care  care mai de care aspectoase (nu moderne)  majoritatea cu tipologie mai rustica aceasta regiune seamana mult cu  o regiune din Franta zona Normandiei, pe acolo tot la fel sint satele.

Am vorbit la telefon cu Dana si Dan si ne-am inteles ca sa ne revedem asa ca am traversat teritoriul Angliei de la coasta de vest la coasta de est ca de la sud la nord am facut-o  cind am urcat spre Scotia… asa ca pe harta am desenat un circuit pe teritoriul Angliei sub forma de… cruce.
Zilele pedalate pana in Leiston au fost de o frumusete rara, conturul tomnatic se afisa in toate si melancolia ma lua la fiece peisaj care nu scapa fara sa fac poza. Ce mai… fosnetul frunzelor cazute din copaci sub rotile bicicletei imi dadeau o senzatie de muzica, vintul si ploaia ca-mi spala fata de multe ori ma intarea si-mi soptea “ZAMBESTE”!

Sunetul naturii aceea simfonie de la care prea des lipsim imi dadea prezenta iar cind ma lua cite un gind imi soptea “observa”.
Oamenii pa care-i intalneam si asta ma refer la toate durata etapei imi ofereau necesarul ca sa merg mai departe.
Iata cateva experiente traite in aceasta etapa… si mai sint… notate in jurnal toate fiecare zi fiecare eveniment major.
Sint foarte multumit de reusita acestei etape o etapa bogata in multe multe poze, materiale filmate.

Ca sa ajung si la sfrarsitul etapei cu rezumatul am sa scurtez din distante. Asa deci am ajuns din nou la Leiston, Dan cu Dana ma asteptau am stat 4 zile timp in care toate hainele mele au fost spalate, uscate, reimpachetate in coburi  iar eu am fost rasfatat si ma-am odihnit bine.
Dupa plecarea din Leiston in doua  zile am sosit inapoi de unde plecasem in Londra. Ultima zi a fost foarte dura… a plouat torential si m-a stors de energie. Impermeabilele mele n-au trecut testul, desi pe eticheta scria ca respira materialul ca nu trece apa si na ca m-am lamurit si cu astea… pacaleala oameni buni nu stiu cum testeaza ei echipamentele ca nu-s lamurit si nici multumit. Asta e… invatam. Am dat 50 de lire pe o geaca Altura din magazin de biciclete si nu face doi bani, in cateva ore pe ploaie eram ud pe sub ea ca sa nu mai vorbesc de manusi la fel cica impermeabil, respira “tra-la-la” si storceam manusile de apa.

Surpriza revenirii mele in Londra tot la fratele meu Pavel a fost marcate de Celina (prietena lui Pavel) cu un tort pe care scria “Bine ai revenit” si bineinteles nelipsita bicicleta desenata:)

Rezumatul tehnic este:

– Durata etapei 45 de zile
– Zile pedalate-36 de zile
– Distanta parcursa (in km)-2955 km
– Tari tranzitate -Anglia, Scotia, Irlanda (nord-sud).
– Defectiuni la bicicleta -pipa de ghidon schimbata
– 1-spita schimbata la roata din spate!

Multumesc mult persoanelor care m-au sustinut financiar sau moral si mi-au oferit o gazduire in acesta etapa.

Daca doriți să vedeți și alte poze, puteți vizita albumul din Facebook.

Share
This entry was posted in Descoperă-te în necunoscut II, Jurnal and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments links could be nofollow free.