Duminică 15 ianuarie – ultima zi din această a doua etapă a expediţiei “Descoperă-te în necunoscut II”

Duminică 15 ianuarie -ultima zi din aceasta etapa cu sosirea la Torino!

Nu aveam mult de mers aşa că am mers mai lejer cu mici popasuri, ajungând în Torino, primul lucru pe care l-am facut a fost să merg la statuia bunicului ciclistilor Fausto Coppi ca să-l salut. Ştiu că nenea Coppi nu a avut treabă cu cicloturismul însă simţeam chemarea acolo deoarece aceeaşi pasiune pentru pedale şi statul în şa ne leagă. Aşa că din respect pentru marele campion am mers să-l salut. Acolo, altă surpriză placută. O familie de italieni dintre care un domn distins dupa felul cum era îmbrăcat şi vorbea au fost foarte bucuroşi să-mi asculte din “picăturile aducătoare de libertate” ale hoinarului călător.

– Ai venit din România? – mă întrebară
– Da, din România sunt plecat de mai multă vreme, acum vin din Grecia şi nu puteam să trec pe aici fără să-l salut pe marele campion Coppi.

Se pare că cuvintele astea i-au emoţionat mult deoarece distinsul domn mi-a zis:
– Vreau să te răsplatesc cu ceva pentru acest gest frumos al tău şi pentru povestea ta impresionantă.

Mi-a oferit 20 de euro, iar când am făcut poza împreună s-a nimerit o doamnă din România (Iaşi) să fie prin apropiere care ne-a şi fotografiat. După care am stat la o mică poveste cu toţii.

Eu mă cam grăbeam să ajung în parcul Valentino, acolo se anunţase sosirea mea, în speranţa că poate mai găsesc pe acolo români care simt româneşte ca să facem o poză împreună, şi am gasit… bineînţeles am recunoscut grupul deoarece se auzea o muzică românească populară iar cei de acolo dansau cu voie bună. Ei mi-am zis aici îmi place. Asta voiam să şi văd.

Imediat am facut poze cu ei, m-am prezentat şi au început să vină cu vinul fiert aburind în pahare. Wauuu ce plăcere… ce surpriză plăută a fost datorită faptului că nu mă aşteptam ca să întâlnesc români pe care nu-i cunoşteam deloc iar acolo spontan ne-am înfrăţit! Cineva m-a prezentat unei fete draguţe care era tot într-un dans. Ea e Irina Obrejan, lucrează la Radio Torino Internaţional. O fată cu un zâmbet dulce, fermecător, care a venit, mi-a zâmbit, m-a îmbrăţişat şi m-a luat la dans. Aceste simple gesturi ale ei m-au făcut să simt bucuria sosirii mele în Torino. Iar spontaneitatea… naturaletea ei mi-au şters frigul din mine, oboseala… transformându-le în bună dispoziţie şi într-un sentiment plăcut… simţeam ca şi cum am fost răsplătit pentru truda mea.
Ea a reuşit cu gingăşia ei să-mi insufle bucuria reuşitei acestei expediţii… e ciudat nu?? Admir şi respect aceste fiinţe spontane care vin în viaţa ta şi cu un mic gest, zâmbet iţi sterg durerea, tristeţea, oboseala!

De acolo fiind deja încălzit cu doua pahare de vin fiert şi cu un pic de horă, am plecat agale către casa celor care mă aşteptau, sora Ana şi cumnatul Razvan.

Şi cu aceste rânduri închei încă o etapă din expediţia mea cicloturistică, în speranţa că “picăturile trăite, experimentate (şi nicidecum copiate) ale regăsirii de sine, ale spiritului liber se vor transforma într-un imens ocean aducatoar de ARMONIE!

Vă îmbrăţişez cu dor de… ducă!

Mulţumesc celor care au pus umărul şi m-au împins ca să pot scrie cateva file pedalând!

Ei sunt sponsorii mei, lor le datorez reuşita şi nu am să uit niciodată gesturile lor  purtându-i  în inimă, în povestile mele şi în gânduri.

Despre ei puteti citi în rubrica “Gândurile celor care mă ajută”

Etapa a fost făcută în 39 de zile cu plecarea în luna decembrie 2011, iar sosirea duminică15 ian. 2012.

Distanţa parcursă –  2980 kilometri.

Share
This entry was posted in Descoperă-te în necunoscut II, Jurnal and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Duminică 15 ianuarie – ultima zi din această a doua etapă a expediţiei “Descoperă-te în necunoscut II”

  1. Pingback: Anton Duma a mai încheiat o etapă din Expediţia "Descoperă-te în necunoscut II" | Loc de joaca pentru idei

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comments links could be nofollow free.